Răzvan mă intreba azi dacă am citit ceva de John Branch. I-am răspuns că nu. Până la urmă m-am prins, era vorba de Ion Creangă. Cine n-a citit ceva de el? Dar hai să vă povestesc o întâmplare adevărată de la clasa a 2-a sau a 3-a auzită marţea asta:
Întrebată fiind de învăţătoare dacă a citit ceva de Ion Creangă, o fetiţă a răspuns cu seninătate: “Da, poveştirile”. Toată clasa era pe jos de râs, iar fetiţa nu înţelegea de ce. “PoveŞtirile Adevărate” de pe Acasă au făcut-o de ruşine. Concluzia: televizorul dăunează grav vocabularului, mai ales la vârste fragede. Dar cine e de vină?
0 Răspunsuri to “John Branch şi televizorul”