În faţa geamului meu şi-au făcut cuib vara trecută şi acum două veri un cuplu de porumbei. Masculul şi femela clocesc ouăle pe rând, câte o dată pe zi. De fiecare dată a venit o furtună puternică şi le-a stricat cuibul, iar ouăle au căzut de la etajul 3 pe asfalt. După am văzut porumbeii cu câtă grijă şi-au făcut ciubul şi apoi au clocit ouăle mi s-a făcut milă de soarta puilor nenăscuţi. Aici sunt nişte poze pe care am putut să le fac fără să-i sperii prea mult: (click şi din nou click pentru full-size)
1. Singura poză în care am reuşit să prind ouăle. Erau descoperite foarte rar, doar la schimbul de tură.
2. Două poze de pe vremea când strângeau paie şi rămurici pentru cuib.
3. Porumbiţa la treabă:
A treia întâlnire faţă în faţă cu un porumbel s-a petrecut prin august când un cuplu şi-a făcut cuib chiar pe pervazul unei ferestre de la scară. Aşa că mi-am aparatul şi am făcut câteva poze prin geam. Iar a venit furtuna, iar a dispărut cuibul. of. Poze:
Pentru mine toate pozele astea înseamnă minunea de a fi părinte, chiar dacă în aceste nefericite cazuri nu s-a putut.
sti ceva?? Tu nu faci diferenta intre un porumbel si un gugustuc..Aia sunt niste gugustuci nu sunt porumbei.
Astia nu sunt porumbei…sunt niste gugustiuci.